Omagiu pentru Alexandru Floricioiu - Nea Sandu
Astăzi 4 octombrie, dupa slujba religioasă de la ora 12 de la Biserica Petru È™i Pavel din BraÈ™ov, l-am condus pe ultimul drum pe dl. Alexandru Floricioiu, pe Nea Sandu, cum îl cunoÈ™teau toÈ›i alpiniÈ™tii din È›ară.
Cei care au escaladat Fisura Albastră (1956), Fisura Mare, Fisura Artei sau Lespezile Lirei în Bucegi, Cheile Bicazului sau Piatra Craiului, nu au nevoie de o prezentare a personalității sale.
A fost un deschizator de drumuri în alpinismul românesc È™i premierele sale au rămas È™i astăzi printre cele mai frumoase trasee din È›ară. Sunt reprezentative, nu numai pentru dificultatea lor, ci È™i pentru concepÈ›ia inovatoare È™i modul inedit în care a È™tiut să pună în valoare stânca. A fost un tehnician desăvârÈ™it, marturie stă titlul de Maestru Emerit al sportului în alpinism, pe care îl primeÈ™te în 1969.
S-a remarcat È™i prin traseele parcurse în munÈ›ii lumii, să amintim numai de escaladarea vârfului Comunismus (7495m) în Pamir, împreuna cu coechipierul său Adrian Tanase înscriind recordul românesc de altitudine pentru acel moment (1972)
În calitate de antrenor al Clubului Dinamo a format generaÈ›ii de alpiniÈ™ti, iar mai apoi, ca preÈ™edinte al FederaÈ›iei Române de Alpinism È™i Escaladă a sprijinit un număr foarte mare de alpiniÅŸti să participe la expediÅ£iile internaÅ£ionale din Caucaz, Pamir È™i Tian-Shan. În 1998, conduce expediÅ£ia din Karakorum, organizată de Clubul Alpin Transilvania, care a încercat cucerirea vârfului Nanga Parbat, înalt de 8 125 m.
Să-i mulÈ›umum pentru tot ce a facut pentru alpinismul românesc È™i să-i urmăm sfatul:
“StraduiÈ™te-te să înÈ›elegi sufletul munÈ›ilor! “
